L'ACQUA, LU FUOCU E L'ONURI
'Ngnuornu lu Signuri di 'ngegnu elivatu,
jttau nu bannu ca prestu si sparsi
'nti lu so regnu e 'nta l'autri stati:
"Cercu n'amicu, prizziusu e unestu".
'Ppi tali bannu furunu prisintati
tri essiri, chini di talentu e di valuri,
e tutti tri di summa qualitati:
"l'Acqua, lu Fuocu e l'Onuri".
'Ppì 'prima cosa vosi lu Signuri,
sapiri ogni preggiu di ciascunu,
e 'nfatti, accussì senza timuri
arrispunnierru tutti, ad unu ad unu:
- Sugnu lu Fuocu vivulu e putenti,
ca 'nta lu 'mmiernu di tutti circatu;
mi 'bramunu li vecchi e ogni 'genti,
'ppì la cuttura di lu cucinatu.
La fimmina m'addeva 'ccù lu ciatu,
e staiu 'ntà li casi e in ogni luocu;
unn'è ca viri fumu è lu me stari,
unn'è ca viri vampi truovi fuocu.
- Iu sugnu l'Acqua e viegnu di luntanu,
e d'unni passu l'irbuzza mi riri;
e d'unni passu l'irbuzza mi riri;
a li friscuri lu me regnu truovi,
'ntà li virduri e 'nta l'alica mi viri.
Senza di mia ogn'anima mori a vista
e lu ciuri s'appassisci 'nta la grasta.
Se senza Fuocu pani nun si 'nnì coci,
senza l'Acqua, nun si crisci e s'ampasta.
Rispunniu lu terzu 'ccù 'fari attimpatu:
- Sugnu l'Onuri, ca mali vistutu
campu a lu munnu, di tutti stimatu;
senza di mia ogni essiri è pirdutu.
Tienimi sempri forti e nun 'mmi lassari,
ca se mi lassi, tuttu lu 'beni ti fui.
Senza di mia sunu fancu i 'dinari,
e se mi pierdi nun 'mmi puoi truvari.