GUERRA TRA PACHINU E TERRANOBBILI
Poemetto comico-satirico in ottave composto oralmente, in vernacolo locale, dal pachinese Corrado Orlando, nell’anno 1923.
La versione scritta, che segue, è il frutto di un lavoro attento e meticoloso di ricerca, che il pachinese Paolo Valvo ha condotto a partire dagli anni 1990, raccogliendo vari contributi orali da persone anziane pachinesi, ai quali erano state tramandate parti del poema.
(versione nuova riveduta)
I PACHINU
L’imperaturi di Custantinobbili,
s’jnniu a la guerra ‘ccù fucila e sciabbuli,
e Vittoriu terzu, di gran sancu nobbili,
fu vitturiusu, vincituri e abbili.
Vinciu Tripuli ‘ccù cittati nobbili,
vinciu li terri, ‘ccù jardini e arbuli.
Viva Pachinu e abbassu Terranobbili,
pirchì ‘ccì campa l’uomu misarabbili.
II TERRANOBBILI
Pachinisazzi ‘randizzi e variabbili,
e tarnabbulisi nun l’ha tà ‘mmuntuari!
I tarnabbulisi vi cuntunu parabbuli,
ch’è pachinisi vi puonu ‘ccattari.
Su tutti ricchi di jardini e arbuli,
barchi di pisca e ‘bastimenti a ‘mmari;
i pachinisazzi siti tutti misarabbili,
ca mancu haviti culu ‘ppì ‘ccacari.
III PACHINU
Apprositi veri a li ficupalari,
ca siti tutti nobbili e riccuna,
e…, veramenti siti prupritari:
ri funci, sparaci, mareddi e ‘carduna.
E se ‘vvi spienu unn’è lu vuostru stari:
‘ntà ‘mpaisieddu ca nun ‘cì su lampiuna.
Passata ri frascaluori e ‘ricuttari,
comu parrati ‘cchè vuostri patruna?
IV TERRANOBBILI
E quannu mai hatà vistu patruna,
‘nnè massari e mancu ‘ribbittieri;
paisi persu, cinu ri ‘mprugghiuna,
consuma casi ri tutti li maneri.
V’avantati ca siti patruna. . .
‘Cchì ‘cosa ‘ccià ‘mprugghiati e furastieri,
can nun ‘vi vuonu mancu ‘ppì jarzuna,
‘nnè ‘p’annittari staddi e ‘rrunciari frumieri.
V PACHINU
I tarnabbulisi si canusciunu re pieri,
se ‘sunu puorci o sunu cristiani.
Se canusciri vuliti a li sò mugghieri:
su ‘chiddi ‘ccù li strippuna ‘ntà li manu,
ca scippunu curina trazzeri, trazzeri:
a Cuffara, a Pagghiarieddu e a li Vardiani.
E ‘ppuoi Tasca, ‘ccì manna li campieri,
e l’assicuta comu tanti cani.
VI TERRANOBBILI
I tarnabbulisi sunu li veri cristiani,
e anfacci a ‘bbiautri, sù milordi ‘ncrisi.
Vanu vistuti comu a li suvrani,
e ‘sunu a l‘mmiria di ogni ‘paisi.
Lu vestiri re francisi e ‘mmiricani,
è mudellu sciutu re tarnabbulisi;
nun ‘nziemu comu a ‘bbiautri ‘rapatani,
rozzi, piddirini pachinisi.
VII PACHINU
E quannu mai hatà vistu cammisi?
Mancu sapiti ‘cchì ‘culuri hiànu.
I robbi l’hatà vistu a ‘ccuè ca l’havi misi,
pirchì i sarti, ‘ppì ‘biautri nun ‘nn’ì fanu!
Pieddi ri crapi e ‘ddì crasti martisi,
v’ancuppulati, comu vanu, vanu;
e ‘fititi, peggiu di li magunzisi,
comu la ‘genti ca tinia Ganu.
VIII TERRANOBBILI
I pachinisi sù figghi di Ganu,
e ‘sù ‘divoti a l’empiu Galiuni.
A Sirausa quantu ‘ccì ‘nnì vanu,
‘ppì tistimoni farsi, a la priggiuni.
‘Ccù quali cori spinciti la manu
‘nfacci a Cristu ‘ccù lu vulanzuni?
U pachinisi ‘ppì ‘vintunu grani,
si vinniu a Cristu e s’abbrazzau ‘maccuni.
IX PACHINU
Ai tiempi ca rignava re Niruni,
a Terranobbili guvirnava: Giura,
Marsiliu, Pulicanti e Falsitura.
Erunu tarnabbulisi ri natura:
Barabba, Gaifassu e Gairuni:
li nimici di Cristu, traritura.
I tarnabbulisi ‘ppì essiri cafuna,
‘ccì resuru a Cristu l’urtimi rulura.
X TERRANOBBILI
I pachinisi siti tutti ‘mpustura,
e a tutti a lincua v’avissuru a tagghiari,
ca ‘nnà ‘mprugghiati ri tutti li culura,
e apposta la scumunica ‘vi cari.
Ai tiempi ca ‘rignava Giura,
Terranobbili nunn’esistia, senz’ammintari!
Ca ‘nfacci a ‘bbiautri siemu prufissura,
e quannu ‘nì viriti, v’hatà scappiddari!
XI PACHINU
Oh, ‘cchì murellu ri gran facci rari,
faciti ‘nammurari a li juriei.
Fimmini e uommini pariti sumari,
‘bbesti sbarcati ri li Cunzirièi:
unni ‘ccì sù lupi, sciacalli e scurzari.
Chissa è la stirpi vostra, o vi su’ ‘zièi.
Ora…, u Guviernu ‘ppì fari ‘dinari,
rici ca v’ha ‘purtari a li musei.
XII TERRANOBBILI
E pachinisi, v’hanà ‘purtari a li musei:
fimmini, uommini, schietti e ‘maritati;
‘besti ri li muntagni e li furiei,
paisi ri scimmiuna ‘mmalariati,
facciazzi ri cinisi ‘farisei;
figghi ro rangutangu ‘ginirati.
E se sfidati li putenzi eurupei,
‘ppì maravigghia, lu premiu pigghiati!
XIII PACHINU
‘Ccù quali facci, sarvaggi parrati?
Arbazzi di la furesta tripulina.
Lu Guviernu vi teni assidiati,
e vi pasci, comu l’ursi a la marina.
L’uomini o rangutangu assimigghiati,
e li fimmini, a ‘rigurusi maialieddi.
E, se ‘ppì ‘sorti a Pachinu cianati,
pariti comu tanti puorcispini.
XIV TERRANOBBILI
I pachinisi siti tutti mali spini,
siti ciacciarunazzi e papparusi,
ca sciarri ‘nnì circati senza fini.
Fimmini e uommini, sguaiati e ‘baùsi,
i tarnabbulisi vi ‘rumpunu li ‘rini,
e va fanu finiri d’essiri mafiusi.
A ‘ccù riciti sarvaggi puorcispini?
Passata ri crasti e ‘di ‘cani ‘rugnusi!
XV PACHINU
‘Cciuttuostu ca ni pariti ‘rispittusi,
bedda ca ‘vì la cantu tunna e ‘ciara;
i pachinisi, se nun fussuru ‘ginirusi,
passassuvu tutti sutta la mannara.
Se nun ‘vinniti e ‘nnì circati scusa,
na brutta sorti ‘ppì ‘bbiautri si pripara.
I tarnabbulisi siti sulu ‘rigurusi:
a scurciari ossa a la tunnara.
XVI TERRANOBBILI
Se ‘niautri scurciamu ossa a la tunnara,
nunn ‘ziemu comu a ‘biautri frumirari.
O novantunu, ‘cchì gran cosa rara,
quantu frummieri putistru carriari.
‘Ccì lu purtastru finu a
a ‘nzordu o carrettu, a li spaccafurnari,
e passastru na vita tant’amara,
‘ppì essiri manciuna e ‘mpanatari.
XVII PACHINU
I tarnabbulisi siti tutti prupritari,
ca ‘ciatà fattu u priestutu a li Taschi.
A San Gaitanu l’hatà fattu cripari:
privu di ‘bummi, ri festi e ‘dì maschi.
‘Nnà tà furriatu vaneddi e furnari,
muorti ri friddu, spiddizziati e laschi,
e ‘ppì la fami, ‘ppì stenti i ‘sanari,
pirdistru u sceccu ‘ccù tutti li fraschi.
XVIII TERRANOBBILI
Ammatula pachinisi ca t’ammaschi,
‘cchè tarnabbulisi pani ‘ntinni uschi.
Attia la fami ti sfunna li naschi,
e ‘mmienzu li ‘mprugghi ti pierdi e t’anfuschi.
Rugnusu, ‘ccù la ‘rugna ‘ntà li naschi;
ti scanti se li carni ti l’abbruschi.
Se ‘vota vientu ‘ccù lampi e surruschi,
pachinisazzi, hatà ‘muccari muschi!
XIX PACHINU
I tarnabbulisi hatà ‘mmuccari muschi,
suddu ‘vota sciroccu a ‘livanti:
muorti ri friddu, spiddizziati e laschi,
vinniti a ‘ffari li limusinianti.
Se ‘vì sfaciti e pigghiati li fruschi,
‘ccù la miseria finiti tanti e tanti.
Se ‘vota vientu ‘ccù lampi e burraschi,
addiu Terranobbili ‘ccù tutti l’abbitanti.
XX TERRANOBBILI
Cianci Pachinu ‘ppì ‘bbiautri gnuranti,
ca siti tutti stupiti e viulenti.
Vi sintiti ‘riccuna e ‘mircanti,
prupritari ri vigni e palummienti.;
ma suddu veni n’annata vacanti,
arrivati ad’essiri l’urtimi pizzenti.
M’ammenu ‘zittitivi, zinghiri e furfanti,
‘mprugghiuna, pachinisazzi ‘ntarca ‘genti.
XXI PACHINU
Terranobbili è ‘mircatu all’orienti,
e i tarnabbulisi siti tutti crapari.
‘Cchì staunu allegri e ch’erunu cuntenti,
quannu Brunu ‘ccì rapìu li tunnari.
Brunu viriennu ‘ddì beddi jumenti,
strata a ‘pperi nunnì vosi fari:
‘ntravacca e fa la straggi re ‘nuccenti,
e crisci a razza di li spaccafurnari.