MATINATA
MASSARIOTA
Canta
u jaddu, ‘mentri i stiddi parunu
tutti spersi sutta
u mantu di la luna,
ca li cummogghia, e comu picciriddi
‘ccì fa la ‘vò e li curca a una, a una.
Resta
‘ncielu na frisca muragghia,
e ‘manu,
‘manu ca
s’affaccia a jancura,
versu lu
livanti, ‘nquarchi banna,
si viri saittari
nu sprazzu di chiarura.
L’alludula, ucieddu matinaluoru,
’ncigna ‘ppì primu lu suli
nascenti,
arrisbignannu, ‘ccù li sò’ aluzzi d’oru,
li mannàri,
unn’agghiacciunu
l’armenti.
E
‘ciamunu a li vacchi,
a li vitieddi,
e li crapuzzi,
‘ntenti a ‘masticari,
e li pazzigni
e vivuli ciaurieddi,
‘dopu na notti ca
stannu a ‘lammicari.
U
picuraru fa lu lassa e pigghia,
a una, a una i piecuri
‘ncagghia,
u latti di
li minni si ‘ccì pigghia,
e sò mugghieri, lu conza
e cuagghia.