AMURI DI MAMMA
Dimmilla, figghia bedda a viritati,
se sienti amuri ‘ppì stu cori ‘riu,
ca paci nun
‘ntrova ‘cchiù
‘ntà li nuttati,
e penza
ancora a ‘ttìa, a ‘ssù
labbru rìu.
‘Cchì fù, ‘cchì ti stufarru i me canzuni
di notti, ‘nzuccarati
di l’amuri miu,
ca ‘ntrà li notti sutta u tò’ ‘barcuni,
ti li cantavu
‘ccù tuttu lu miu arduri?
‘Ppì ‘ttia cianci, macari me’ matruzza,
ca viri persu
lu so figghiu caru,
e malarici sempri
‘ssà vuccuzza,
ca primu
ridi e ‘duoppu etta l’amaru.
Ora ‘ccì criru
ca sì cient’amuri,
c’abbannunasti o vientu
li tò veli.
Sì comu na
lapuzza ‘ntrà li ciuri,
ca posa, vola e sempri
suca meli.
No, nun ‘ncì cantu ‘cchiù, ‘ntà ‘sà vanedda,
vardu la matri
mia ‘ntrà li nuttati,
e sulamenti,
‘ntà stà vicchiaredda,
truovu lu veru amuri e a viritati!